Istoria tortului aniversar

Pe aceste turte se puneau niste faclii mici care trebuiau sa lumineze precum luna. Grecii credeau ca fumul care iesea din aceste faclii, ajungea la zeita si o imbuna pentru a asigura fericirea aceluia care ducea aceasta turta luminata.

Si in scrierile vechi germane, din perioada medievala, se vorbeste despre niste turte care se daruiau trecatorilor de pe strada atunci cand se nastea un prunc. Purta numele de”Geburtstagorten” si era facuta dintr-un aluat de paine indulcit cu miere de albine. Avea in mijloc pusa o lumanare aprinsa care purta numele de “lumanarea vietii” si se stingea numai atunci cand turta se manca in intregime.

Forma rotunda a tortului se pastreaza tot din timpuri foarte vechi cand nu existau decat niste vase de ceramica care erau rotunde. Sau aluatul se cocea direct pe vatra, punandu-se direct pe o frunza de hrean sau de paltin, acest obicei pastrandu-se si astazi in unele sate de la munte. In perioada medievala se credea ca o prajitura in alta forma decat rotunda aduce doar nenoroc si tristete. Mai ales prajiturile pentru nunnti erau toate in forma rotunda pentru a aduce fericirea celor casatoriti. Uneori in tortul aniversar se ascundea o bijuterie pentru sarbatorit. Acest obicei a fost inventat de englezi, pastrandu-se si pana azi cand se ascunde ceva in placinta cu ravase de Anul Nou. In Evul Mediu, se obisnuia sa se puna pe tortul aniversar, atatea lumanari(sau faclii, opaite) cati ani avea sarbatoritul si una in plus.

In zilele noastre s-a pastrat obiceiul cu numarul lumanarilor care corespunde cu numarul anilor impliniti si importanta stingerii lor dintr-o suflare. Forma tortului rotund aniversar,astazi insa s-a cam pierdut. Tortul astazi este in forma patrata, dreptunghilara, in forma de inimioara, floare, masina, etc.

In orice forma ar fi, tortul aniversar este o mare bucurie asteptata atat de catre sarbatorit cat si de invitatii lui si trebuie sa nu lipseasca de la nici o aniversare.