Fratele mai mare- intre gelozie si iubire

De aceea este extrem de important sa-l faceti sa inteleaga ce loc ocupa el in inima si in familia dumneavoastra si sa-l ajutati sa-l aceepte pe bebe si sa-l perceapa ca pe un frate, ca pe un partener de joaca si nu ca pe un intrus. Si chiar daca reusiti sa faceti toate acestea, un lucru e sigur: gelozia primului copil nu va disparea complet. In nici un caz nu trebuie sa-l invinuiti pentru acest lucru. Incercati sa vedeti ce anume alimenteaza aceasta gelozie...

In primul rand copilul mai mic trebuie sa imparta totul cu bebelusul: incepand de la afectiunea parintilor, timpul petrecut impreuna si chiar pana la spatiul de locuit. Pentru un copil care are intre 2 si 4 ani, cel mic nu ii poate fi prieten oricat ati incerca sa ii sugerati asta. Cel mic nu merge, nu vorbeste cu el, nu se joaca...cum ar putea fi prieteni? Si apoi bebelusul plange atat de mult in primele luni de viata incat are nevoie de mama mai tot timpul langa el. Fratele mai mare vede foarte bine tot ce se petrece in legatura cu cel mic: schimbatul scutecelor, alaptatul, baita de seara, aranjatul patutului, etc. Din toate aceste lucruri el intelege unul singur si anume, ca bebelusul face intentionat toate lucrurile pentru a atrage atentia celor din jur asupra lui.

Prin urmare sa nu va mire daca copilul mai mare va incepe sa faca pipi pe el, sau va vrea sa bea lapte din biberonul celui mic, sau va vrea sa-l imbracati dumneavoastra pentru ca el singur “nu poate”, sau chiar va incepe sa gangureasca sau sa faca ca si cel mic atunci cand vrea ceva. Prin toate aceste lucruri care nu reprezinta altceva decat o regresie la viata de nou- nascut el nu vrea decat sa atraga atentia parintilor asupra lui. In unele cazuri copiii au chiar dureri de burta, cosmaruri, se trezesc la 2 ore noaptea, prezinta mancarimi ale pielii sau mananca foarte putin, devin agitati si nervosi. In aceste situatii parintii trebuie sa observe cu atentie daca aceste manifestari au legatura cu nasterea bebelusului. Dar si daca este asa nu trebuie sa va panicati, pentru ca fratele mai mare va profita de toate aceste stari ale lui pentru a va capta si mai mult ataentia. Cu multa rabdare si intelegere il puteti ajuta sa depaseasca aceste stari, preocupandu-va de toate lucrurile bune pe care acesta le face. Felicitati-l, admirati-l, motivati-l, dar mai ales incurajati-l sa exprime ceea ce simte. Printr-o comunicare buna cu dumneavoastra se va elibera de stres si va simti vie relatia pe care o aveti. El trebuie sa simta ca legatura afectiva este foarte buna.

Dar copilul mai mare va reactiona la aparitia fratiorului diferit, in functie de varsta pe care o are la acel moment:

Daca fratele mai mare are sub varsta de 2 ani. Se pare ca acesta perioada este cea mai buna pentru nasterea celui de al doilea copil. Primul copil este prea mic pentru a intelege foarte bine ce inseamna acest lucru, avantajele si dezavantajele presupuse de acesta.

Daca fratele mai mare are inre 2 si 4 ani. Este o perioada destul de dificila pentru aparitia celui de al doilea copil. Este perioada a egocentrismului, care se caracterizeaza printr-o atitudine protestanta fata de parinti. Perioada acesta este oricum una delicata din punct de vedere al dezvoltarii psihologice a copilului, iar aparitia unui nou membru in familie ii va aceentua problemele deja existente iar gelozia poate sa devina chiar exploziva.

Daca fratele mai mare are intre 5 si 6 ani. Acesta perioada pare una destul de propice aducerii pe lume a celui de al doilea copil. Fratele mai mare va imparti cu mama nerabdarea si emotia asteptarii unui bebe, iar dupa nastere ii va fi mamei un ajutor de nadejde. Copilul este mai mare si cu siguranta mai tolerant.

Dar indiferent de perioda in care cel mic apare trebuie sa tineti cont de anumite lucruri:

Pe perioada sarcinii:

Aratati-i fotografii din vremea in care era si el bebelus. Aratati-i pe strada copii cu fratiori mai mici.

In momentul in care incepe sa va creasca burtica vorbiti-i despre bebe din burtica. Incurajati-l sa vorbeasca chiar el cu bebelusul.

Pregatiti impreuna camera si lucrurile fratiorului sau surioarei care va sosi.

Stabiliti din vreme(cu cel putin 4 luni ininte de nastere) locul in care il veti'caza” pe bebe, far a-l muta pe copilul mare in momentul venirii in casa a nou-nascutului. Altfel copilul mare va fi bulversat, simtind ca pierde nu numai afectiunea si atentia din partea parintilor dar si spatiul de locuit.

Rasfoiti impreuna carti si reviste despre bebelusi, prentru a putea intelege ce se intampla si cum apare un copil pe lume.

Cand sositi acasa cu bebelusul:

In primul rand bebelusul nu trebuie sa fie tinut in brate de mama. Mama trebuie sa aiba bratele libere pentru a-l imbratisa pe fratiorul mai mare.

Incurajati-l pe cel mare sa-l atinga pe nou- nascut.

Cand il alaptati sau il hraniti pe bebelus, nu-l alungati pe fratele mai mare. Transformati momentul in unul intim, spuneti-i o poveste si explicati-i ca toti bebelusii se hranesc asa -la fel cum a fost si cu el cand era mic.

Scoateti in evidenta faptul ca bebe il iubeste foarte mult”Uite cum iti zambeste!”,”Vezi cum intinde manutele spre tine?”,”Cred ca te iubeste tare mult si ar vrea sa te ia in brate!”

Nu faceti niciodata comparatii intre frati:”Vezi ce cuminte e el, tu de ce nu poti?”, Uite cat manaca fratele tau!”,sau mai grav”Cand esti asa de rau nu te mai iubesc, il iubesc numai pe el”. Creati astfel o competitie absurda intre copii si ii incurajati sa se invidieze si sa se dusmaneasca.

Implicati-l pe fratele mai mare in ingrijirea celui mic. Rugati-l sa va aduca un pampers, rugati-l sa va aduca prosopul atunci cand ii faceti baita, dati-i sa tina ceva daca e mic si laudati-l si spuneti-i cat de mult conteaza pentru dumneavoastra ajutorul primit din partea lui.

Este adevarat ca bebelusul va implica mult, dar trebuie sa gasiti resurse si pentru a acorda atentie copilului mai mare. Petreceti momente numai cu el, mergeti in parc sau la cumparaturi doar voi doi, dar cel mai important COMUNICATI. Daca veti dori sa fiti mamici bune pentru ambii copii, atunci veti reusi sa fiti!