Cum sa imbatranim frumos...
E adevarat ca batranetea poate fi penibila dar poate fi si frumoasa daca pregatim drumulcu metoda si luciditate.
Putem imbatrani frumos si ramane vesnic tinere daca tinem cont de urmatoarele lucruri:
Sa nu tratam batranetea ca pe o boala incurabila. Sa nu spunem la fiecare pas, resemnandu- ne: “Eh, varsta!”. Orice problema se poate ameliora sau chiar vindeca cu niste ingrijiri de calitate dar si cu multa vointa din partea noastra.
Sa nu fim depasiti de vremuri si sa continuam sa fim interesati de tot ceea ce este nou.
Sa nu incepem lucruri, chiar marete, cu gandul ca nu le vom duce la bun sfarsit, nu ca nu vom avea timp sa le terminam.
Sa fim generosi si toleranti mai ales cu persoanele foarte tinere. Lipsa de intelegere fata de tineri este un semn cert de batranete.
Sa ne uitam in trecut cu multa intelepciune, fara regrete si fara manie. Ce a fost, a fost! Nu trebuie sa ne mai incarcam sufletul cu lucruri negative care il imbatranesc.
Sa nu ne purtam cu cei din jur ca si cum ei ar fi vinovati de faptul ca noi imbatranim.
Sa ne traim varsta frumos, acceptand-o pe cea reala, lasandu-i si pe altii sa-si traiasca viata lor, la varsta lor.
Inca din tinerete trebuie facute eforturi pentru a corecta defectele, pentru ca ele se accentueaza cu varsta si devin mult mai suparatoare.
Scoateti-va din vocabular formulele de genul:
"Pe vremea mea nu era permis asa ceva..."
"Cand eram tanara, eram harnica, respectuasa, desteapta, frumoasa..."
"Tineretul din ziua de azi..."
Adica erati perfectiunea intruchipata.
...Demonstrati asta, imbatranind frumos!
École de musique...locul unde copiii devin artisti
Cine este É ...
Descoperire in estetica: un aparat care "sterge" vergeturile, ridurile, cicatricile
De-a lungul timpului, pentru a “sterge” urmele de pe chipurile lor, oamenii au apelat la diferite crème cicatrizante sau au ...
Vitamina D poate preveni cancerul
...ultimele cercetari arata ca persoanele care au valori crescute ale vitaminei D in organism, au un risc mult mai mic de a se imbolnavi de ca ...
Dependenta de internet ar putea fi tratata
Milioane de adolescenti din intreaga lume sufera de aceasta „boala a secolului”, dependenta de internet. Fenomenul nu te omoara dar nici n ...
COMENTARIUL TAU
* Comentariile care contin limbaj vulgar vor fi suspendate
- Top citiri
- Top recomandari
Va recomand sa o carte rara - "Una din noi e de prisos".
Am redescoperit-o si recitit-o pe situl www.sidonia.ro
Acum cativa ani o prietena a adus in gasca o carte. Veche, groasa. Cu o poveste din perioada interbelica, cred eu. O poveste in care ne-am regasit toate, pe rand. In cel putin un personaj. Eu cred m-am regasit in toate personajele.
"Una din noi e de prisos",semnata Catrinel (pseudonimul Sidoniei Dragusanu).
Nu este un roman ca oricare. Este un roman compus din scrisorile unei fete catre prietena ei, scrisori cu intamplarile din viata acestei fete, iubirile si dezamagirile ei, lucrurile bune si rele care i se intamplau. La finele cartii exista si o scrisoare raspuns la zecile de epistole.
Cred ca e genul ala de carte care se plimba din mana in mana si povestea despre ea se duce mai departe. Nu stiu unde a ajuns cartea. Caci nu este o carte care sa stea la cineva, e musai sa plece mai departe.
Nu are nimic siropos in ea, toate epistolele sunt scrise cu o sinceritate dezarmanta, curat. Viata acelei fete este cumva la fel ca vietile noastre, desi ea traia la 1900 si ceva. Dramele ei au fost dramele noastre. Unele lucruri nu se schimba niciodata.
Cumva ajungem sa fim de prisos intr-o relatie sau printr-o conjunctura la care nici nu ne-am gandit. Cumva in timpul vietii noastre ajungem sa fim "cealalta femeie", aceea pe care am urat-o asa de tare. Ajungem sa iubim iubirea altcuiva.
Cred ca fiecare dintre noi (cel putin o data in viata) a iubit barbatul altei femei, si tot cel putin o data in viata a pierdut o iubire pentru o alta femeie.
Cu dragostele nu te pui! Eu asa am auzit. Fetele astea din carte ajung sa traiasca asa ceva. Una din ele ca personaj si cealalta ca observator, implicata indirect in istoria cu iubirea. Cumva mereu exista cineva de prisos.
Chiar daca noi insine suntem de prisos, nu avem curajul sa renuntam la ceea ce credem ca este iubirea noastra. Din egoism. Eu i-as spune rautate de fapt. "Daca iubesti pe cineva, lasa-l sa plece" asa zicea cantecul, nu? Pe bune?? Nu prea am vazut pe nimeni care sa renunte asa usor..
Oamenii prefera sa se amageasca. Nici o femeie nu va lasa un barbat (pe care crede ca il iubeste) sa o paraseasca pentru o alta femeie pe care el crede ca o iubeste, sau de care este indragostit. Mai bine are rabdare pana isi gaseste pe cineva si ea. E ca in vorba aceea din batrani: de ce sa planga mama? mai bine sa planga ma-sa:))
Dupa 9 ani de zile imi aduc aminte un singur nume... Eli. Si ma umfla rasul. Una din noi e de prisos este o poveste atat de frumoasa, de sincera. In viata noastra de la anul 2000 pana azi nu mai exista asa povesti sincere si frumoase.
Numai unele iubiri sunt asa. Dar acelea sunt rare si deseori se transforma in amintiri. Frumoase, dar despre care oamenii doar vorbesc. In soapta. O iubire doare cu siguranta pe cineva undeva.
Nu exista barbati fara foste iubite, nu exista femei care sa nu suspine dupa fosti iubiti. Suntem o rasa de nemultumiti cu iubiri care vin si pleaca. Am citit eu demult, undeva: Sa nu iti cladesti fericirea pe nefericirea altcuiva. Pe bune??