Personalitatea dependenta. Cum o ajutam?

Este mereu de acord cu cei din jur pentru a fi pe placul lor. Devine anxioasa atunci cand este criticata sau dezaprobata. Despartirile ii fac foarte mult rau.

De ce ajungem dependenti?

Anumite atitudini educative, anumite evenimente de viata sau chiar comportamentul parintilor ar putea construi o personalitate dependenta. In privinta comportamentului parintilor sunt de subliniat doua aspecte si anume: unul ar fi ca parintii nu sunt destul de convingatori in privinta dragostei si a respectului pe care le-o poarta, nearatandu-le suficient interes si astfel copiii se agata de parinti crezand cu tarie, ca toata existenta lor depinde de ei, iar al doilea aspect ar fi transmiterea ideii(din partea parintilor foarte protectori) ca exista primejdii la tot pasul si ca doar langa ei se poate supravietui...

Sub dependenta se ascunde de cele mai multe ori teama de nereusita si consecintele acesteia.

Dependentii au atat de multa nevoie de cineva langa ei, incat atunci cand sunt parasiti, sau raman singuri, se simt foarte deznadajduiti. Au impresia ca vor ramane pentru totdeauna singuri, lucru care de altfel ii sperie foarte tare. Chiar daca sunt constienti ca persoana care a fost lanaga ei nu a fost potrivita, sau relatia in care au fost nu le-a fost benefica, ei se agata totusi cu disperare, tocmai pentru a nu ramane singuri. Ei cred ca nu vor mai gasi nici macar o persoana la fel "buna" ca cea de care tocmai s-au separat.

Cum sa ne purtam cu ei, cum sa-i ajutam...

Ce sa facem...

Ar trebui ca in primul rand sa le laudam initiativele mai mult decat reusitele.  Sa nu criticam si sa-i ajutam sa banalizeze escurile.

Daca vi se cere sfatul, intrebati-l mai intai cum vede el lucrurile.

Vorbiti-i deschis despre indoielile, despre slabiciunile si despre esecurile voastre si nu ezitati sa-i cereti voi insiva sfatul si ajutorul.

Incercati sa-i explicati ca exista anumite lucruri pe care trebuie sa le faceti singuri dar asta nu inseamna ca il respingeti.

Ce sa nu facem...

Nu luati niciodata decizii in locul lui. Ajutati-l sa le ia singur.

Nu-i sariti in ajutor la primul strigat, pentru a nu-i accentua sentimentul de neputinta.

Nu-l abandonati niciodata total pentru a se descurca singur. E ca si cum l-ati impinge pe marginea prapastiei..